Statele Uniunii Europene

Care sunt statele membre la Uniunea Europeana? Iata o intrebare des intalnita la care vom incerca sa dam un raspuns cat mai detaliat:

In prezent, Uniunea Europeana are 27 de state membre dupa cum urmeaza:

Membrii fondatori:

1. Belgia - Bruxelles

2. Franta - Paris

3. Germania - Berlin

4. Italia - Roma

5. Luxemburg - Luxembourg Ville

6. Olanda - Haga + Amsterdam

Politicile de Protectia Mediului si Argumentarea lor in Statele Europei Nordice (partea 3)

Citeste Partea 1 >> Partea 2 >> Partea 4

Norvegia - prima tara care a avut un ministru al mediului

Norvegia are bogatii naturale extinse si o pozitie internationala puternica in sectorul petrolier, al gazelor naturale si energiei hidroelectrice. Norvegia este al treilea exportator de petrol din lume, iar industria sa petroliera este cea mai mare industrie in ceea ce priveste bogatiile naturale. Starea hidroenergetica a Norvegiei este considerata o mare putere. in egala masura, Norvegia este pe primul plan in ceea ce priveste productia de gaze naturale cu manipularea CO2, utilizarea hidrogenului ca sursa de energie si in anumite sectoare de energie regenerabila. In Norvegia exista institute excelente de cercetare in domeniul mediului. Astfel, Norvegia este o tara gazda atractiva pentru cercetarea in domeniul energiei si al mediului. Eforturile de cercetare ale Norvegiei includ nevoia de producere de energie inclusiv activitati in domeniul petrolier, precum si nevoia de protectie a mediului inconjurator. Cu alte cuvinte, eforturile sunt directionate atat catre cresterea productiei din sursele de energie existente cât si realizarea cunostintelor necesare pentru dezvoltarea si utilizarea sistemelor de energie noi si favorabile mediului, inclusiv metode si tehnologie pentru crestere eficientei energiei. Sectoarele importante sunt: productia petroliera, cercetarea in domeniul climei, dezvoltarea sistemelor viabile de energie, capacitatea gazelor naturale cu manipularea CO2 si hidrogenul, ca sursa de energie. De asemenea, exista nevoia de a sprijini cunoasterea pietelor de energie, politicilor de clima si a altor factori sociali care afecteaza dezvoltarea si utilizarea energiei. Aceste eforturi se apropie de cercetarea in IC&T (tehnologia informatiei si comunicarii) si nanotehnologie.
Nordul indepartat este una dintre cele mai importante prioritati ale Guvernului Norvegian pentru viitor. Obiectivul general al Guvernului este acela de a crea o crestere si dezvoltare durabila in zona printr-o cooperare internationala mai extinsa in ceea ce priveste utilizarea resurselor naturale, managementului mediului si cercetarii. O prioritate speciala o reprezinta dezvoltarea cunoasterii despre si in Nordul indepartat.
in 1 decembrie 2006, Guvernul a lansat o strategie speciala pentru Nordul indepartat. Aceasta strategie marcheaza modul in care Guvernul intentioneaza sa realizeze prioritatile pentru Nordul indepartat si de asemenea, aceasta strategie este menita sa asigura ca eforturile sunt bine coordonate si ca impactul acestora va fi cat se poate de important.
Nordul indepartat atrage din ce in ce mai mult atentia internationala, care se concentreaza in special asupra problemelor de energie si mediu. Sursele potentiale de energie din regiune si faptul ca schimbarea globala a climei este foarte evidenta in Arctic, capteaza un mare interes. Multe provocari din Nordul indepartat pot fi adresate prin solutii internationale si cooperare extinsa cu alte tari.

Consiliul Arctic

Consiliul Arctic este sigurul corp regional de cooperare care cuprinde opt tari Arctice: cele cinci tari nordice, S.U.A., Canada si Rusia. Norvegia detine presedintia Consiliului pentru perioada 2006 – 2008. Aflându-se la presedintia Consiliului Arctic in cursul anilor trecuti, Norvegia si-a concentrat atentia asupra schimbarii climei si managementului integrat al resurselor din apele arctice. Eforturile pentru managementul integrat al resurselor se vor baza pe abordarea mentionata in cartea alba, referitoare la managementul integrat al Marii Barents – zonei Lofoten. Referitor la schimbarea climei, Norvegia s-a folosit de presedintia sa pentru a obtine mai multe informatii despre impacturile globale si regionale ale procesului foarte rapid de schimbare a climei care are loc in Arctic. Aceste informatii sunt foarte importante deoarece, in viitor, va fi nevoie sa ne adaptam la schimbari majore. in plus, schimbarile din Arctic sunt un semnal de alarma referitor la natura impacturilor cu care va trebui sa ne confruntam in alte parti ale lumii. tarile Arctice planifica o cooperare pentru masuri de adaptare in regiune.

Cooperarea Barents

Cooperarea Barents este temelia cooperarii regionale in nord. Regiunea Barents are o populatie de aproximativ sase milioane si este bogata in resurse naturale cum ar fi paduri, minerale, petrol, gaz si peste. Obiectivul specific al Cooperarii Barents este acela de a consolida si promova cooperarea regionala in domenii vaste cum ar fi: business, mediu, transport si comunicatii, educatie si cercetare, sanatate, cultura, popoare indigene, sectorul juridic, cooperare in salvare, problemele tinerilor etc. intre intreprinderile din tarile Barents si intre municipalitati de peste hotare s-au stabilit legaturi apropiate. Cooperarea Barents a ajutat la stergerea granitelor din nord si s-a ingrijit de dezvoltarea unei dimensiuni puternice oameni – pentru – oameni.

Siguranta nucleara

Norvegia s-a angajat in cooperarea pentru siguranta nucleara impreuna cu Rusia. Din 1995, Storting-ul a alocat aproximativ 1,3 miliarde NOK pentru aceste eforturi, care s-au concentrat pe partea de nord vest a Rusiei. Acest angajament se bazeaza pe recunoasterea faptului ca exista un risc grav de poluare radioactiva din partea unitatilor si a deseurilor nucleare ale Rusiei, care s-ar putea raspândi cu usurinta in Norvegia. Cooperarea pentru siguranta nucleara a dat rezultate bune in domenii cum ar fi managementul sigurantei, transport, stocare si evacuare a deseurilor radioactive, combustibil nuclear rezidual si alte surse radioactive din zonele invecinate. Norvegia a fost invitata sa coopereze in parteneriatul global al G8 impotriva raspândirii armelor si materialelor de distrugere in masa, ceea ce a consolidat eforturile Norvegiei in acest domeniu. Prioritatile ultimilor ani au fost demontarea submarinelor nucleare dezactivate, indepartarea surselor radioactive de strotiu din farurile si geamandurile de-a lungul coastei de nord vest a Rusiei si masuri de infrastructura pentru managementul sigurantei si eliminarea combustibilului rezidual de la baza maritima Andreyev Bay, care a fost scoasa din uz. Pe baza Planului Guvernamental de Actiune pentru Probleme de Siguranta Nucleara, Norvegia a asigurat un sprijin considerabil pentru imbunatatirea standardelor de siguranta de la centrala nucleara Kola.
Atingerea obiectivelor norvegiene in materie de mediu depinde de cooperarea internationala in acest domeniu. Norvegia este expusa poluarii la distanta, deoarece poluantii organici persistenti (POP), radioactivitatea si ploile acide produse de activitati desfasurate in alte parti ale globului sunt transportate de vânturi si de curentii oceanici spre teritoriul ei. Mai mult, Norvegia este direct interesata sa ajute la reducerea gravelor probleme de mediu care afecteaza regiunea invecinata din Nord-vestul Rusiei.
Cooperarea internationala in domeniul mediului este, de asemenea, esentiala pentru gasirea unor solutii adecvate pentru problemele globale de mediu cu care se confrunta alte tari, cum ar fi schimbarea climei, pierderea diversitatii biologice si raspândirea substantelor chimice periculoase in mediul inconjurator. Norvegia joaca un rol important in eforturile de introducere a unor constrângeri legale pentru cooperarea internationala in materie de mediu.
Politicile de mediu si de gestionare a resurselor cuprind componente cheie ale politicii externe si de securitate a Norvegiei. Conditiile de mediu satisfacatoare contribuie la promovarea stabilitatii si securitatii. Un mediu sanatos si diversificat este necesar pentru reducerea saraciei si pentru realizarea dezvoltarii durabile de care sa beneficieze toate popoarele lumii.
Domenii prioritare
Norvegia acorda prioritate cooperarii internationale in urmatoarele domenii:
- schimbarea climei
- substantele chimice periculoase
- diversitatea biologica

Schimbarea climei

Schimbarea climatului antropogen este una dintre cele mai grave provocari ale mediului cu care se confrunta omenirea in prezent. Climatul global se modifica deja si conform Tabloului International de Modificare a Climei a ONU, curentul de incalzire care a fost observat de-a lungul ultimilor 50 de ani se datoreaza in mare masura activitatii umane. Cresterea temperaturii medii pe glob poate afecta nivelul precipitatiilor si directia vânturilor, poate schimba zonele climaterice si poate duce la cresterea nivelului oceanelor. Schimbarile de o asemenea amploare ar putea avea un efect devastator asupra ecosistemelor naturale, precum si asupra societatii umane. in prezent, stim suficient despre modificarea climei cauzata de oameni pentru a actiona; cu cât asteptam mai mult, cu atât povara costurilor pentru generatiile viitoare va fi mai mare.
Norvegia face eforturi pentru stabilizarea concentratiilor de gaze de sera din atmosfera la un nivel care sa nu permita interferentele periculoase, antropogene cu sistemele climaterice. Ea isi va respecta angajamentele luate in cadrul Protocolului de la Kyoto de a limita emisiile de gaze de sera in perioada 2008-2012 la mai putin de unu la suta peste nivelul din 1990. De asemenea, Norvegia incearca in mod activ implementarea unui regim climateric global cuprinzator si ambitios pentru perioada dupa 2012.

Substantele chimice periculoase

Consumul de substante chimice a crescut exponential in ultimii 50 de ani, iar acestea fac in prezent parte integranta din toate tipurile de produse si procese de productie. Substantele chimice se raspândesc la distante mari, atât ca urmare a comertului cu marfuri, cât si datorita vânturilor si curentilor oceanici. Norvegia este extrem de vulnerabila in acest context, deoarece vânturile si curentii poarta emisiile inspre nord, transformând aceste regiuni intr-o „groapa de gunoi” a substantelor chimice periculoase din intreaga emisfera nordica.
Nevoia unor reglementari internationale ale substantelor chimice periculoase a devenit tot mai stringenta in ultimii ani, in mare parte datorita intrarii in vigoare a mai multor acorduri. Norvegia actioneaza pentru sporirea eforturilor la nivel mondial. in acest context, in prezent se elaboreaza, sub auspiciile Programului Natiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), o strategie globala directionata inspre problemele de mediu pe scara larga asociate cu substantele chimice periculoase.

Diversitatea biologica

In urma Conferintei Mondiale privind Dezvoltarea Durabila organizate la Rio in 1992, Norvegia acorda prioritate promovarii dezvoltarii Conventiei ONU privind Diversitatea Biologica (CDB). Millenium Ecosystem Assessment, cea mai mare evaluare a ecosistemelor din intreaga lume realizata vreodata, a fost realizata printre altele de CDB. Norvegia si-a asumat o responsabilitate speciala in cadrul Consiliului de Ministri a tarilor Nordice pentru realizarea acestei evaluari in conformitate cu cooperarea internationala in ceea ce priveste mediul si politica de cooperare pentru dezvoltare.
incorporarea obiectivelor CDB si a programelor de lucru, precum si a dispozitiilor din Protocolul de la Cartagena privind Biosiguranta in activitatile nationale beneficiaza de un statut prioritar. Obiectivul adoptat la Summit-ul Mondial privind Dezvoltarea Durabila, care a avut loc la Johannesburg in 2002, vizând o reducere semnificativa a ratei actuale a pierderii biodiversitatii pâna in 2010, va putea fi atins prin cooperarea tuturor sectoarele implicate din societate.

Cooperarea cu UE in domeniul mediului

In ultimii 30 de ani UE a implementat o politica cuprinzatoare in ceea ce priveste mediul. Aceasta politica se bazeaza pe faptul ca poluarea este un fenomen transfrontalier si ca se cere ca reglementarile supranationale sa faca fata problemelor comune de mediu din diverse zone.
Acordul privind SEE (Spatiul Economic European) cuprinde o cooperare pe scara larga in ceea ce priveste mediul inconjurator. in conformitate cu prevederile acordului, Norvegia trebuie sa respecte majoritatea dispozitiilor legale din domeniul mediului elaborate de UE. Regulamente europene comune au fost introduse in multe domenii, inclusiv in cele privind substantele chimice, aerul, deseurile si apa. Acordul SEE nu contine elemente legate de administrarea resurselor naturale sau conservarea patrimoniului cultural.
Noile mecanisme financiare ale SEE cuprind un aspect important al cooperarii Norvegiei cu UE. in urmatorii cinci ani, Norvegia va contribui cu 1,9 miliarde NOK (coroane norvegiene) pe an ca sprijin financiar – in principal pentru cele 10 noi state membre. Aceste fonduri vizeaza reducerea disparitatilor sociale si economice din Spatiul Economic European extins, iar mediul inconjurator este unul din domeniile carora li se acorda o importanta speciala.

UNEP – Programul Natiunilor Unite pentru Mediu

Norvegia joaca un rol major in activitatile care vizeaza consolidarea eforturilor globale din domeniul mediului. Una din masurile prin care se poate realiza acest lucru implica consolidarea pozitiei UNEP ca forum mondial in materie de mediu.
Norvegia isi concentreaza eforturile asupra urmatoarelor patru masuri cheie:
- Consolidarea capacitatii stiintifice a UNEP, care sa-i permita organizatiei sa evalueze mai bine impactul problemelor de mediu care implica mai multe domenii diferite.
- Sustinerea masurilor de abilitare si transferului de tehnologii al UNEP catre tarile in curs de dezvoltare.
- Consolidarea insusirii de catre statele membre a deciziilor adoptate de Consiliul de Conducere al UNEP, prin participarea universala la Comitetul de Reprezentanti Permanenti ai UNEP.
- Sporirea finantarii pentru activitatile UNEP.

Comertul si mediul inconjurator

Acordurile internationale din exteriorul sferei mediului inconjurator, provoaca la aplicarea instrumentelor nationale in ceea ce priveste mediul. Acest lucru este clar in special in contextul liberalizarii negocierilor comerciale din cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC), negocierea acordurilor comerciale libere dintre EFTA (Asociatia Europeana a Comertului Liber) si tari terte si initiativele cu privire la Piata Unica UE – SEE.
Evaluarea mediului se cere in toate zonele relevante de negociere in discutiile curente din cadrul OMC. in acelasi timp, relatia dintre comert si mediu este un subiect separat de negociere. Din perspectiva Guvernului Norvegian, acordurile OMC si multilaterale in ceea ce priveste mediul trebuie privite ca instrumente internationale de aceeasi clasa desemnate sa indeplineasca nevoile comunitatii internationale si nu exista nici o relatie ierarhica intre acorduri. De asemenea, este important ca negocierile sa duca la solutii desemnate sa ofere flexibilitatea necesara pentru asigurarea eficientei implementarii instrumentelor de politica a mediului.
Probleme de mediu integrate in cooperarea pentru dezvoltare
Unul din principalele obiective ale politicii norvegiene de cooperare pentru dezvoltare este promovarea unei bune gestionari a mediului inconjurator global si a diversitatii biologice. Masurile de cooperare pentru dezvoltare ar trebui sa contribuie la imbunatatirea situatiei mediului din tarile partenere si la prevenirea degradarii ecologice globale.
Domeniile prioritare ale cooperarii norvegiene pentru dezvoltare si ale cooperarii cu tarile in curs de dezvoltare includ:
·    sisteme de productie durabile;
·    conservarea si utilizarea durabila a diversitatii biologice;
·    reducerea poluarii;
·    protejarea patrimoniului cultural;
Ministerul Mediului a semnat acorduri individuale de mediu cu institutiile similare din Indonezia, Africa de Sud si China.
                        ...Va urma!

Citeste Partea 1 >> Partea 2 >> Partea 4

Ar putea fi desfiintata moneda Euro?

"Daca Europa nu-si rezolva problemele institutionale fundamentale, viitorul euro poate fi foarte scurt"
Joseph Stiglitz, detinator premiu Nobel pentru economie.

Daca Europa nu reuseste sa-si rezolve problemele institutionale fundamentale, evidentiate de criza din Grecia, moneda euro ar putea fi desfiintata (a declarat acelasi Joseph Stiglitz)

Pachetul financiar pregatit de Uniunea Europeana si Fondul Monetar International pentru Grecia, impreuna cu masuri de austeritate foarte severe, nu a redus apetitul speculatorilor pentru investitii pe deprecierea monedei europene, a afirmat Joseph Stiglitz la postul BBC Radio 4, potrivit Mediafax.

"Conditiile impuse par excesiv de severe pentru Spania (Confudand cu Grecia) si sunt contraproductive pentru a impiedica extinderea problemelor", considera Stiglitz, profesor la Universitatea Columbia din New York.

Politicile de Protectia Mediului si Argumentarea lor in Statele Europei Nordice (partea 2)

Citeste Partea 1 >> Partea 3 >> Partea 4

Cecetarea in mediu

Din ce in ce mai mult complexitatea problemelor de mediu la nivel global reprezinta provocari majore pentru cercetatori. Programele de mediu de cercetare adiministrate de Finlanda trebuie sa examineze starea mediului, tendintele de mediu, precum si riscurile si oportunitatile asociate cu diferite tipuri de activitate umana.  Subiectele din aceste programe includ schimbarile climatice, de stat de la Marea Baltica si Finlanda de ape interioare, biodiversitate, riscurile asociate cu substante nocive, precum si de locuinte si de constructii. Noi abordari multidisciplinare sunt acum utilizate pe scara larga traditionale, alaturi de evaluari ale emisiilor si impactul lor. Problemele de mediu sunt abordate atat prin prisma stiintelor sociale cat si a celor naturale.

Cea mai mare parte a activitatii de cercetare este realizata de Institutul Finlandez de Mediu (SYKE) care este de asemenea si coordinator national a monitorizarii mediului.

Programele de cercetare de mediu din Finlanda sunt cuprinzatoare, examinand atat starea mediului, tendintele de mediu si impactul activitatilor umane asupra acestuia cat si interactiunile dintre acesti factori. Cercetarea poate examina detalii precise sau complexe ce se pot concentra pe situatia actuala sau a tendintelor pe termen lung si se pot referi la probleme locale sau probleme globale.

  Astfel, Institutul Finlandez de Mediu are urmatoarele programe:

•     Program de cercetare pentru schimbarea globala

•     Program de cercetare pentru productie si consum

•     Program de cercetare pentru contaminanti si riscuri

•     Program de cercetare integrat de gestionare a districtului hidrografic

•     De cercetare marina

•     Program de cercetare pentru Biodiversitate

•     Program de cercetare pentru politica de mediu

•    A sistemelor informationale geografice (GIS) si teledetectie

Programul de cercetare pentru politica de mediu

Politica de mediu reprezinta o incercare de a gestiona problemele de mediu. Cu toate acestea, este dificil de prevazut modul in care acestea ar trebui sa se dezvolte sau daca noi politici ar trebui sa fie introduse.  Raspunsurile depind de perspectiva si de contextul in care o anumita politica este vizualizat.

Programul de cercetare pentru politica de mediu cuprinde studiile de politica pe probleme de mediu, evaluarile de reglementare si cauta noi perspective.  Abordarile adoptate se bazeaza pe o varietate de stiinte sociale, de exemplu, studii juridice, stiinte politice, economie, sociologie.  Programul a fost initiat in 2002 si cea de a doua perioada de patru ani a inceput in ianuarie 2006.  in timpul perioadei in curs de desfasurare, el se concentreaza asupra a patru teme de cercetare, care sunt explorate prin diverse proiecte. In plus, se efectueaza activitati care ofera sprijin direct pentru politica de mediu a proceselor.

Informatiile obtinute prin acest program de cercetare pot fi folosite pentru a sprijini punerea in aplicare si dezvoltarea politicilor in prezent.

Exista patru teme de cercetare cuprinse in acest program de cercetare pentru politica de mediu:

•    De cunostinte si de guvernare a mediului

•    Practici de guvernare ale institutiilor de mediu

•    Politica pentru dezvoltare durabila

•    Eficacitatea evaluarii politicii de mediu

•    Sprijin pentru politica de mediu

Programul acopera activitatile de cercetare din diferite niveluri de proiecte care combina mai multe discipline si abordari. Numarul de proiecte variaza de la 30-40 in fiecare an, se extinde de la cateva luni la cativa ani. Majoritatea proiectelor sunt realizate in cooperare cu diferite institutii atat la nivel national cat si international, incluzand alte unitati de SYKE, universitati si alte organizatii de cercetare. Proiectele sunt finantate in principal prin surse externe, cum ar fi Academia Finlandeza, UE, precum si ministere (mediu, comert si industrie, agricultura si silvicultura).

Exemple de proiecte: 

Clima si transportul - o analiza de mediu interdisciplinara (CAST)

Jari Lyytimäki, 2009-2011 (In colaborare:  Finland Future Research Centre (FFRC), Universitatea din Oxford, Wayne State University, Universitatea din Helsinki; finantat de Academia Finlandeza) 

Influenta politica asupra indicatorilor

Petrus Kautto, Jari Lyytimäki, 2008-2011

(Finantate de catre UE, PC7)

Negociere asupra riscurilor organismelor modificate genetic (GM): limitarile si perspectivele de participare a publicului Helena Valve, Jussi Kauppila, 2004-08 (In colaborare: Sykes Expert, Universitatea din Tampere, Universitatea din Helsinki; Finantat de Academia Finlandeza)

Multicultural Urban Natura - Integrarea Multiculturala de informare in mediul urban Natura Politica si Planificarea

Maija Sipilä, 2008-2010 (In colaborare: Fapte ale Orasului de la Helsinki Urban, Universitatea din Glasgow

- Eficiente de management de mediu: lege, participarea publicului laprocesul de luare a deciziilor in mediu (proiectul EMLE)

Jonathan Tritter, Jukka Similä, Eeva Furman, Aino Inkinen, (Åbo Academia, Universitatea din Turku), 2005-2008

-  Cercetarea pe termen lung privind biodiversitatea ecosistemului si a gradului de constientizare

Eeva Furman, Riku Varjopuro, Eeva Primmer, Jukka Similä, Jari Lyytimäki, Tarja Söderman, Taru Peltola 2004-2009  (In colaborare cu Centrul de Ecologie si Hidrologie; finantate de UE) 

Agro-hibrid de management de mediu si de forme de guvernare. Un studiu privind punerea in aplicare a agro-politicii de mediu la nivel local

Minna Kaljonen

Teza de doctorat

Efecte de inovare a politicilor de mediu: corelarea politicilor si inovatiilor companiilor din industria nordica a celulozei si hartiei

Paula Kivimaa

Teza de doctorat

Finlanda a Inregistrat rezultate pozitive in protectia mediului, inclusiv reduceri semnificative din evacuarile de apa si emisiile in aer, in ciuda cresterii economice.

In viitor, ar trebui sa se concentreze mai mult pe gestionarea materialelor si fluxurilor transfrontaliere al intregului produs de cicluri de viata.

Pro-activitate in promovarea eco-eficienta necesita, de asemenea, o cooperare consolidata intre diferitele parti in timpul diferitelor etape ale vietii produsului pe cicluri.

Obiectivele sunt promitatoare si realiste pentru o societate ca cea a Finlandei:

     - construirea unei societati eco-eficiente

     - prevenirea poluarii

     - prevenirea schimbarile climatice daunatoare

     - stoparea pierderii biodiversitatii pana in anul 2010

      - mentinerea sau restabilirea habitatelor naturale favorabile, la un stat si sa pastrarea diversitatii de specii

      - de salvare a serviciilor ecosistemice

      -  imbunatatirea starii mediului la Marea Baltica

      - sa se angajeze activ in cooperare cu Rusia si alte regiuni Invecinate

      - promovarea de masuri durabile de productie si de consum international

      - consolidarea cooperararii internationale pentru a stopa pierderea biodiversitatii

      - consolidarea punerii in aplicare a tratatelor internationale cu privire la substantele chimice

Acordurile

In urmatorele randuri voi mentiona principalele acorduri internationale cu privire la protectia atmosferei, stratul de ozon, schimbarile climatice, protectia mediului marin si al apelor de suprafata, accesul si participarea la informatie, deseuri, produse chimice, evaluarea impactului asupra mediului, protectia florei si faunei in conservarea biodiversitaatii, Antarctica, peisaje, multilaterale Incheiate Intre tarile nordice, acorduri bilaterale.

Protectia atmosferei

Conventia privind poluarea transfrontaliera a aerului, 1979 (1983)

Protocolul cu privire la finantare pe termen lung a Programului de cooperare pentru monitorizarea si evaluarea pe o raza lunga de actiune cu privire la transmiterea de poluanti atmosferici in Europa (EMEP), 1984 (1988)

Protocolul cu privire la reducerea emisiilor de sulf sau a fluxurilor lor transfrontaliere de cel putin 30 la suta, 1985 (1987)

Protocolul privind controlul emisiilor de oxizi de azot sau a fluxurilor lor transfrontaliere, 1988 (1991)

Protocolul cu privire la controlul emisiilor de compusi organici volatili (COV) sau fluxurile lor transfrontaliere, 1991 (1997)

Protocolul privind reducerea emisiilor de sulf, 1994 (1998)

Protocolul privind metalele grele, 1998 (2003)

Protocolul privind poluantii organici persistenti (POP), 1998 (2003)

Protocolul de la Abete acidifierea, eutrofizarea si ozonul de la nivelul solului, 1998

Stratul de ozon

Conventia de la Viena pentru protectia stratului de ozon, 1985 (1988) Protocolul de la Montreal privind substantele care distrug stratul de ozon, 1987 (1988)

Schimbarile climatice

Conventia cadru a Natiunilor Unite privind schimbarile climatice, 1992 (1994)  Protocolul de la Kyoto a Conventiei cadru a ONU privind schimbarile climatice, 1997 (2005)

 Protectia mediului marin si de apa

Conventia privind protectia mediului marin din regiunea Marii Baltice, 1992 (1995)
Conventia pentru protectia din regiunea de nord est a Oceanului Atlantic,1992 (2000)

Conventia privind protectia si utilizarea cursurilor de apa transfrontaliere si a lacurilor internationale, 1992 (1996)
Conventia internationala referitoare la interventie pe mare in caz de accidente de poluare cu petrol, 1969 (1976) Protocolul cu privire la o interventie pentru largul marii, in cazuri de poluarea cu alte substante decat petrol, 1973 (1986)

Conventia internationala cu privire la poluarea cu petrol- pregatirea, raspunsul si cooperarea, 1990 (1995)Protocolul privind pregatirea, raspunsul si cooperarea la poluare prin substante periculoase si nocive (HNS protocol) (nu Inca in vigoare)

Conventia privind prevenirea poluarii marine prin deversare de deseuri si alte substante, 1972 (1979) Acordul privind punerea in aplicare a unui proiect privind poluarea, "Prelucrarea namolurilor de epurare", 1971 (1973)

Accesul la informatie si de participare

Conventia privind accesul la informatie, participarea publicului la luarea deciziei si accesul la justitie in domeniul mediului, 1998 (2004)

 Protocolul de lansare si transfer a poluantilor (nu Inca in vigoare)

Deseuri

Conventia de la Basel privind controlul circulatiei transfrontaliere a deseurilor periculoase si eliminarii lor, 1989 (1992)

Protocolul de la Basel privind raspunderea si despagubirile (nu Inca in vigoare)

Deciziea Consiliului OCDE privind controlul miscarilor transfrontaliere de deseuri destinate operatiunilor de recuperare, 1992 (1992)

Produse Chimice

Conventia de la Rotterdam privind consimtamantul informat, procedura pentru anumite produse chimice si pesticide periculoase comercializate la nivel international, 1998 (2004)
Conventia de la Stockholm privind poluantii organici persistenti (POP), 2001 (2004)

Evaluare a impactului asupra mediului

Conventia privind evaluarea impactului asupra mediului in context transfrontalier, 1991 (1997)

Protocolul privind Evaluarea strategica de mediu (SEA Protocol) (nu Inca in vigoare)

Protectie a florei si a faunei si a diversitatii biologice

Conventia privind diversitatea biologica, 1992 (1994) Protocolul de la Cartagina privind biosecuritatea, 2000 (2004)

Conventia internationala pentru vanatoarea de balene din regulament, 1946 (1983) Statutul de Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii si a Resurselor Naturale, 1984 (1967)

Conventia privind Zone umede de importanta internationala in special ca Habitate acvatice (Conventia Ramsar), 1971 (1975)
Conventia privind comertul international cu specii salbatice de fauna si flora (CITES), 1973 (1976)
Conventia privind conservarea speciilor migratoare de animale salbatice, 1979 (1989) Acordul privind conservarea de mici cetacee din Marea Baltica si de Nord, 1992 (1999)

Acordul privind Conservarea Liliecilor in Europa, 1991 (1999)

Acordul euro-asiatic a pasarilor migratoare de apa , 1996 (2000)

Conventia privind conservarea faunei salbatice europene si a habitatelor naturale (Conventia de la Berna), 1979 (1986)

Antarctica

Protocolul privind Protectia Mediului la Tratatul Antarctic, 1991 (1998)

Peisaj Peisaj Conventia Europeana, 2000 (2006)

Multilaterale Incheiate Intre nordice Coutries

Acord Intre Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia si Suedia, cu privire la cooperarea in combaterea poluarii marii cauzata de petrol sau alte substante nocive din 1993 (1998)

Acordul privind NEFCO Corporatia Nordica de Finante a Mediului, 1998 (1999)

Conventia privind protectia mediului Intre Danemarca, Finlanda, Norvegia si Suedia, 1974 (1976)

Acorduri bilaterale

Norvegia Acordul finlandez-norvegian privind Comisia de Frontiera a Apelor, 1980 (1981)

Polonia De acord cu privire la procesul-verbal de Cooperare in economisirea energiei si la protectia mediului, 1989 (1990)

Acordul privind cooperarea in domeniul protectiei mediului Inconjurator, 1990 (1990)

Rusia

Acordul dintre Guvernul Republicii Finlanda si Guvernul Federatiei Ruse privind cooperarea in domeniul protectiei mediului, 1992 (1993)

Acordul privind cooperarea in domeniul combaterii poluarii cu petrol si cu substante nocive in caz de urgenta din Marea Baltica (1990)

Programul de actiune in scopul de a limita si reduce efectele nocive si depunerile de poluanti atmosferici provenind din zonele comune la frontiera, 1992, (1992)

Acordul privind crearea unei Zone reciproce de conservare, 1989(1990)

Programul de actiune privind reducerea poluarii si punerea in aplicare a protectiei mediului marin din Marea Baltica si in alte domenii apropiate de frontierele comune a Republicii Finlanda si a Federatiei Rusia, 1992 (1992)

Acordul dintre Guvernul Republicii Finlanda si Guvernul Federatiei Rusia privind punerea in aplicare a proiectelor de mediu din Republica Carelia, Leningrad, Novgorod, Piskov Regiunilor si in Sankt-Petersburg, 1993 (1994)

Estonia

Acordul dintre Guvernul Republicii Finlanda si Guvernul Republicii Estonia in domeniul protectiei mediului, 1991 (1992)

Acordul dintre Guvernul Republicii Finlanda si Guvernul Republicii Estonia privind cooperarea privind poluarea aerului, 1993 (1994)

Acordul dintre Guvernul Republicii Finlanda si Guvernul Republicii Estonia privind cooperarea privind protectia apelor, 1999 (1994)

Acordul dintre Guvernul Republicii Finlanda si Guvernul Republicii Estonia cu privire la cooperarea in incidente de poluare cu petrol si un protocol referitoare la aceasta, 1993 (1995)

Acordul privind evaluarea impactului asupra mediului in context transfrontalier, 2002 (2002)

Acordul cu privire la implementarea comuna a reducerilor de emisii de gaze cu efect de sera, 2002 (2004)

Proiectul de acord privind platite Bioenergie JI de proiect, 2003 (2003)

Proiectul de acord privind Pakri ferme eoliene JI de proiect, 2004 (2004)

Romania

Acordul dintre Guvernul Republicii Finlanda si Guvernul Romaniei privind cooperarea in ceea ce priveste implementarea comuna si internationala de comercializare a emisiilor in conformitate cu Protocolul de la Kyoto din cadrul Conventiei cadru a ONU privind schimbarile climatice

Bulgaria

Acordul-cadru intre Guvernul Republicii Finlanda si Guvernul Republicii Bulgaria privind cooperarea pentru implementarea comuna a protocolului de la Kyoto din cadrul Conventiei cadru a ONU privind schimbarile climatice.

                           ...Va urma
Citeste Partea 1 >> Partea 3 >> Partea 4

Rezervatia de Bujori de Stepa

Unicati in lume, Bujorii de stepa s-au retras intr-o poiana din Zau de Campie (o mica localitate din judetul Mures). Acesti bujori traiesc doar cateva zile dupa ce infloresc, insa reusesc sa atraga mii de turisti, mai ales turisti straini.

Bujorii de stepa din localitatea Zau de Campie au inflorit in acest an cu o saptamana mai tarziu. Acest fenomen s-a intamplat din cauza temperaturilor mai scazute decat cele obisnuite pentru aceasta perioada a anului. Cu toate acestea, singura rezervatie de acest fel din Europa este deschisa acum pentru vizitare.

Administratorul rezervatiei are grija ca bujorii sa fie bine ingrijiti. "Bujorul este foarte frumos inflorit in procent de 95 % in 10-12 zile el se va topi" , a spus Octavian Calugar, ghid la rezervatia de bujori. "Este unicat pentru ca numai aici in rezervatia din Zau de Campie pe o suprafata de 3,5 hectare sunt peste 50.000 de exemplare. Este singura rezervatie si unica din Europa".

Bujorii de stepa din localitatea Zau de Campie au fost atestati documentar pentru prima data in 1846 intr-o publicatie aparuta la Viena.

Sfarsit de recesiune pentru Spania

Dupa aproximativ un an si jumatate de contractie economica, in primul trimestru al anului Spania a inregistrat o crestere de 0,1%, in comparatie cu ultimele trei luni ale anului 2009, arata estimarile Bancii Spaniei. Spania a iesit din RECESIUNE!

"Estimarile facute in functie de informatiile disponibile indica o crestere a Produsului Intern Brut de 0,1%, in termeni trimestriali, dupa sase trimestre consecutive de declin", comunica Banca Spaniei.

Spania a intrat in recesiune in a doua jumatate a anului 2008, afectata de criza financiara si prabusirea pietei imobiliare.

Economia

In 2009 Spania a avut o pierdere 3,6%. In ultimul trimestru al anului 2009, statul nu intrase pe crestere, Spania fiind singura tara din Vestul Europei aflata inca sub recesiune.

Politicile de Protectia Mediului si Argumentarea lor in Statele Europei Nordice (partea 1)

Poluarea nu cunoaste frontiere: ea afecteaza continentele sau intreg globul, regiuni sau doar localitati. Deteriorarea mediului inconjurator este din ce in ce mai acuta in ultimele decenii. In fiecare an, aproximativ 2 miliarde de tone de deseuri se produc in statele membre ale Uniunii Europene, iar emisiile de bioxid de carbon datorate utilizarii de surse de energie traditionale in casele si pentru autoturismele noastre cresc zilnic. Calitatea vietii in Europa, mai ales in zonele urbane, a scazut considerabil datorita poluarii, zgomotului si distrugerilor.

In Europa, problema mediului inconjurator este in stransa legatura cu Piata Interna a Uniunii Europene, cu agricultura, transporturile, energia, politicile industriale si sociale. Statele membre ale Uniunii Europene au ajuns la concluzia ca este imposibil sa se obtina, la nivel local sau national, ceea ce trebuie facut la nivelul intregii Europe, integrand in strategiile lor politica de mediu a Uniunii Eoropene.

Tarile in curs de dezvoltare se confrunta cu o alta dilema: dezvoltarea economica contribuie la rezolvarea problemelor majore, cum ar fi: industrializarea, dar, in acelasi timp, determina degradarea mediului inconjurator. Datorita cresterii populatiei si industrializarii, deseurile si poluantii sunt eliminati mai rapid decat poate mediul sa ii absoarba, iar resursele naturale sunt consumate mai repede decat se pot regenera.

Ca rezultat, aerul, apa si solul devin din ce in ce mai poluate si degradate.

Mult timp, calitatea mediului inconjurator a fost perceputa ca o grija nefondata a unor indivizi bogati, dar acum, aceasta constituie una din cele mai stringente probleme globale ale omenirii, deoarece nu mai este vorba numai de conservarea cadrului natural, ci este pusa sub semnul intrebarii insasi supravietuirea speciei umane.

Daca ieri, manifestarile antinucleare apareau ca lupta unor pacifisti care erau confundati cu cei ce se alarmau de soarta unor balene sau rinoceri, astazi militantii ecologi au devenit o forta politica in peisajul politic mondial. Aspectele esentiale ale problemelor globale cu care se confrunta omenirea sunt analizate si dezbatute, intr-o bogata literatura cu character interdisciplinar, in Rapoartele Clubului de la Roma (infiintat in 1960, la initiativa economistului si omului de afaceri italian dr. Aurelio Peccei), in documentele ONU si in alte organisme ale societatii civile. De o importanta deosebita sunt si lucrarile Conferintei Natiunilor Unite asupra Mediului de la Stockholm din 1972, pe baza carora s-a elaborat.

Programul Natiunilor Unite pentru Mediu (P.N.U.E.), precum si cele ale Conferintei Mondiale „Mediul si dezvoltarea” de la Rio de Janeiro in anul 1992.

Finlanda a colaborat indeaproape cu celelalte tari nordice, in special prin participarea la activitatile desfasurate de Consiliul Nordic al Ministrilor si Consiliul Nordic. Consiliul Nordic al Ministrilor este o organizatie interguvernamentala, in timp ce Consiliul Nordic este un corp co-operativ ce implica parlametele ambelor tari.

Scopul acestei cooperari Nordice este de a imbunatati calitatea mediului in regiunea Nordica si de a influenta cooperarea regionala si internationala.

Prezidentia Consiliului Nordic si conducerea Consiliului Nordic al Ministrilor se schimba intre cele cinci tari. Suedia a fost in anul 2008 conducatoare a Consiliului Nordic al Ministrilor.

Ministrii mediului din fiecare tara sunt responsabili de problemele legate de mediu in cadrul Consiliului Nordic al Ministrilor.

Exista cinci grupuri permanente alcatuite din experti ce reprezinta autoritatile publice locale din fiecare tara, fiecare concentrandu-se aspura unor probleme legate de mare si aer, substante chimice, monitorizarea mediului, natura, recreare si cultura, produse si deseuri.

Tarile Nordice incearca sa aduca un aport in Uniunea Europeana si alte organizatii internationale (precum OECD si Programul Natiunilor Unite pentru Mediu- UNEP) prin aportul de specialisti si cel de colaborare in problemele comune ale mediului inconjurator.

Consiliului Nordic al Ministrilor

are proiecte de colaborare in NV-ul Rusiei si birouri de informare in St Petersburg, Kaliningrad si puncte mai mici de informare in Archangel, Murmansk and Petrozavodsk. De asemenea, acest organism are si programe de cooperare cu statele Baltice.

Corporatiile Nordice cu Finantari pentru Mediu (NEFCO) si Banca Nordica pentru Investitii (NIB) finanteaza multe proiecte de mediu din imprejurimi.

Consiliului Nordic al Ministrilor este un membru observator al Consiliului Arctic, si este de asemenea activ implicat in Consiliul Barents Euro-Arctic. Toate cele trei participa in implementarea Planului de Actiune de Dimensiune Nordica a Uniunii Europene prin cooperare regionala.

Politica de mediu a Finlandei in UE

Politica de mediu reprezinta incercarea de a gestiona problemele de mediu. Cu toate acestea, este dificil sa se stie cum influenteaza politicile de lucru, modul in care acestea ar trebui sa se dezvolte sau daca noi politici ar trebui sa fie introduse. Raspunsurile depind de perspectiva si de contextul de la care o anumita politica este vizualizat.

Prioritatile Finlandei atat la nivel national cat si international in ceea ce priveste politicile de mediu sunt reprezentate de nivelul inalt de protectie a mediului si obiectivul de dezvoltare durabila. Acest lucru este subliniat si prin faptul ca nivelul de protectie a mediului in Finlanda a fost ridicat si inainte de aderarea la Uniunea Europeana prin legislatia de mediu deja in vigoare.

Politica de mediu in Finlanda se defineste pruntr-un nivel ridicat de expertiza tehnica si de mediu. Aceasta se reflecta si in gradul de intelegere si cunoastere a mediului printre cetatenii ei. Unul dintre punctele forte ale Finlandei in cadrul UE il reprezinta aplicarea consecventa a legilor in domeniul mediului, ea ocupand adesea locuri de top in clasamentele internationale de indicatori de mediu.

Finlanda a fost parte la toate cele mai importante conventii ale ONU in domeniul mediului. in cazul interesului pentru problemele de mediu la nivel global, cel mai semnificativ este procesul politic de promovarea a dezvoltarii durabile, cum a fost initiat la Conferinta ONU pentru mediu si dezvoltare din Rio de Janeiro in 1992. La Summitul Mondial privind dezvoltarea durabila (Rio 10), care a avut loc la Johannesburg in 2002, Uniunea Europeana a prezentat un plan de actiune major initiat de catre Finlanda, care are ca scop schimbarea nedurabila a modelelor de productie si de consum. Finlanda, suplimentar, se straduieste sa ia in considerare aspectele de mediu in fiecare aspect al vietii socio-economice, inclusiv politicile comerciale si de cooperare pentru dezvoltare.

Politicile de protectie a mediului in Finlanda sunt proiectate pentru a creste bunastarea si pentru a crea o societate eco-eficienta, prin promovarea dezvoltarii durabile, de a imbunatati calitatea mediului, precum si de a asigura ca ecosistemele naturale pot continua sa functioneze bine.

Principalele obiective stabilite in cadrul strategiei de Ministerul Mediului sunt de a spori responsabilitatea de mediu in intreaga societate finlandeza, pentru a se asigura ca mediul lor este in siguranta, si de a imbunatati starea acestuia in Marea Baltica.

Atingerea acestor obiective va implica:

- promovarea utilizarii instrumentelor de politica economica

- incetinirea saracirii biodiversitatii

- reducerea eutrofizarii in Marea Baltica, precum si crearea capacitatii adecvate de prevenire a poluarii cu hidrocarburi

- reducerea cantitatii de deseuri generate in raport cu cresterea economica

- reducerea substantelor periculoase

- pregatirea pentru a influenta stabilirea de obiective pentru urmatoarea faza a punerii in aplicare a Protocolului Climatic ONU , apoi efectuarea masurile necesare

Sarcinile diverselor autoritati de mediu din Finlanda

Ministerul Mediului defineste politicile de mediu, stabileste controale administrative si face planuri strategice la nivel national. Ministerul stabileste, de asemenea, obiective de protectie a mediului, proiectele de dezvoltare-OPS si a legislatiei de mediu, si supravegheaza cooperarea internationala.

Institutul finlandez de Mediu (SYKE) produce si compileaza datele de mediu, si dezvolta noi metode de protectie a apei, aerului si solului, pentru a imbunatati gestionarea deseurilor, si de supraveghere a substantelor chimice. Institutul ofera, de asemenea, experti sa participe la elaborarea legislatiei privind mediul.

Cele 13 de centre regionale de mediu care sa puna in aplicare masuri de protectie a mediului si sa se asigure ca legislatia de mediu este observata in domeniile lor respective. De asemenea, ele se ocupa si de procesul de mediu pentru permisele de dimensiuni medii industriale si de facilitati de prelucrare a deseurilor, precum si permisele pentru restaurarea siturilor contaminate.

Municipiile care promoveaza si supravegheaza normele de protectie a mediului pe o scara locala.

...va urma!
Citeste Partea 2 >> Partea 3 >> Partea 4

Modelele culturale si mediul

Modelele culturale si mediul - posibile tipare ale dezvoltarii durabile

Conceptul de dezvoltare economica durabila a aparut şi a evoluat in trei etape, dintre care prima este cea in care dezvoltarea era concepută in termenii „cresterii economice", definita adesea ca o sporire a rezultatelor unui sistem economic intr-un anumit interval de timp si intr-un anumit spatiu. Cea de-a doua etapa in evolutia conceptului de dezvoltare economica a fost abordarea ei in termenii „codificarilor structurale ale productiei si utilizarii fortei de munca” strategiile de dezvoltare punand accent pe industrializare si cresterea sectorului de servicii. Anii '70 ai secolului trecut au demonstrat ca nu se poate garanta ca, dezvoltarea economica definita astfel, conduce la imbunatatirea standardului de viata a majoritatii populatiei, la reducerea saraciei, a decalajului dintre bogati si saraci, precum si a impactului negativ asupra mediului inconjurator. In aceste conditii, conceptul de dezvoltare economica a fost redefinit prin luarea in considerare a aspectelor sociale legate de reducerea saraciei, a somajului, a distributiei inechitabile a veniturilor, precum si a aspectelor legate de economisirea resurselor naturale si protectia mediului.

Acutizarea problemelor legate de limitarea resurselor naturale si degradarea mediului inconjurator au condus la o noua abordare a conceptului dezvoltarii, prin referire la aspectele durabile ale acesteia. Aceasta abordare a dus la formularea conceptului de dezvoltare durabila care si-a dobandit intelesul real odata cu publicarea raportului "Viitorul nostru comun" al Comisiei Mondiale a Mediului si Dezvoltarii.

Mediul si resursele naturale constituie principalele componente ale functionarii sistemului economic. De aceea atat timp cat omul este o parte a mediului natural, acesta poate favoriza sau limita dezvoltarea societatii. De aceea este necesara:

• cunoasterea temeinica a mediului natural si a interactiunilor dintre sistemul social - economic si sistemele naturale; nu putem concepe cresterea economica si dezvoltarea durabila numai prin cresterea cantitatii de bunuri pe locuitor, ci prin corelarea acestor cantitati cu o serie de cerinte reale, rationale, in asa fel incat consecintele unui impact negativ asupra resurselor naturale sa fie evitate sau mentinute in limite minime;

• utilizarea rationala si cu economicitate maxima a resurselor naturale, evitarea risipei si a dezordinii in gospodarirea lor; aceasta duce la obtinerea din aceeasi cantitate de materie prima si energie a unui volum mai mare de utilitati sau de valoare adaugata, ca urmare a potentarii muncii de prelucrare a acestora; in acest sens se impune necesitatea reducerii energointensivitatii unor produse, atragerea si valorificarea tuturor componentelor utile din zacaminte, inlaturarea caracterului prea selectiv al tehnologiilor de prelucrare (prin crearea unor tehnologii integrative), recuperarea si refolosirea materialelor dupa scoaterea lor din uz, reciclarea deseurilor si a unor reziduuri industriale;

• prevenirea si combaterea atat a degradarii mediului natural provocata de om, cat si a celei produse din cauze naturale; prin adoptarea de tehnologii nepoluante si echiparea proceselor de productie generatoare de poluanti cu instalatii impotriva poluarii, valorificarea substantelor utile existente in deseurile provenite din activitatea de productie si consum si neutralizarea efectelor negative ale reziduurilor nerecuperabile, realizarea si folosirea unor mijloace de transport nepoluante, precum si a unor substante chimice cu nocivitate si remanenta cat mai reduse, instruirea si educarea cetatenilor in sensul intelegerii mediului natural ca factor vital al activitatilor economico-sociale;

• armonizarea intereselor imediate cu cele de lunga durata si permanente ale societatii umane in utilizarea factorilor naturali de mediu: aer, apa, sol, subsol, flora, fauna, rezervatii, monumente ale naturii, peisaj; atragerea si valorificarea maxima a resurselor naturale trebuie sa se faca si cu fata spre viitor, printr-o politica de conservare eficienta, fara a afecta interesele generatiilor prezente.

In cazul conceptului de dezvoltare durabila, problematica mediului si a resurselor naturale isi pune amprenta asupra redefinirii si determinarii continutului lor real, in conditiile evolutiei sistemelor naturale.

In modelul de dezvoltare propus de Strategia Uniunii Europene pentru Dezvoltare Durabila, cresterea economica pe termen lung este insotita de incluziune sociala si protectia mediului. Astfel, strategia adoptata de Consiliul European de la Gothenburg in 2001 promoveaza ecoeficienta in economie si in societate si adopta masuri pentru patru domenii:

- limitarea schimbarii climei si cresterea utilizarii energiei curate (reducerea emisiilor de CO2 in atmosfera cu 1% pe an pana in 2020, reducerea treptata a subventiilor pentru combustibilul traditional pana in 2010, premise comerciale pentru CO2, promovarea combustibililor alternativi);

- reducerea amenintarilor pentru sanatatea publica;

- protejarea biodiversitatii – gestionarea mai buna a resurselor naturale;

- imbunatatirea sistemului de transport si a utilizarii pamantului.

Voi lua ca exemplu doua tari din Europa, care au adoptat conceptul de dezvoltare durabila in turism ce a aparut la inceputul anilor '90, luand astfel nastere turismul durabil. Turismul durabil se diferentiaza de turismul de masa, fiind o forma de turism alternativ, care are insa la baza urmatoarele principii:

• Minimizarea impactului activitatii turistice asupra mediului natural, in vederea obtinerii durabilitatii ecologice;Minimizarea impactului negativ al activitatii turistice asupra comunitatii locale si a membrilor ei, in vederea obtinerii durabilitatii sociale;
• Minimizarea impactului negativ al activitatii turistice asupra culturii si obiceiurilor comunitatilor locale in vederea obtinerii durabilitatii culturale, etc.

Spania si Portugalia, cele doua tari ale Peninsulei Iberice reprezinta destinatii importante in Europa pentru turistii care prefera turismul rural, in ciuda faptului ca turismul de litoral are intaietate in industria turistica a acestor tari. Spania, a doua destinatie turistica dupa Franta, este un mare bazin receptor pentru cererea de turism rural, „satele albe" din regiunea Andaluzia, in sudul tarii, muzica si dansul Flamenco, luptele cu tauri, precum si numeroasele locatii de cazare traditionale constituie atractii pentru vizitatori. Turismul rural in Portugalia este o alternativa la turismul de masa si reprezinta un suport pentru economia locala in regiuni adesea afectate de depopulare si lipsa locurilor de munca, dar si un promotor al dezvoltarii durabile- cu un numar mic de locatii, distribuite pe o suprafata mare, impactul turistilor este infim; nici o noua autostrada si nici un nou complex hotelier nu afecteaza peisajul. Singura piedica in calea dezvoltarii rapide a acestei noi forme de turism este reprezentata de amplasarea acestor locatii departe de destinatiile turistice populare; in asemenea conditii putini turisti ajung in prezent sa exploreze cateva dintre cele mai frumoase parcuri naturale si peisaje montane, surse exceptionale de oportunitati si recreere. Prin amplasarea lor in nordul si centrul tarii, in special in provincia nordica Minho - „inima istorica” a Portugaliei - aceste zone turistice ofera vizitatorului posibilitatea de a cunoaste traditii si cultura pastrate cu mare grija de locuitorii acestor zone.

Turismul rural, ca forma a turismului durabil, prin manifestarea sa neagresiva fata de mediul natural si uman local, atat in regiunea Peninsule, Iberice precum si in celelalte regiuni si state ale Europei, contribuie in mare masura la dezvoltarea durabila in sens general.

Un model este greu de obtinut in orice domeniu, cu atat mai mult in mediu, si asta datorita subiectivitatii si cerintelor oamenilor. Tot ce putem noi sa facem este sa luam ca exemplu partile bune din strategia de dezvoltare durabila a fiecarei tari, si sa incercam sa o adoptam planului nostru de dezvoltare; insa un plan de dezvoltare durabila este specific fiecarei tari si regiuni in parte, pentru ca problemele si aspectele legate de mediu sunt specifice. Trebuie sa analizam si sa invatam de la ceilalti pentru ca doar astfel putem evolua.