In orice facem, intotdeauna inceputul, factorul declansator este esential; fiecare eveniment atunci cand este privit prin prisma originii si a cauzei care l-a declansat este mai bine inteles. Astfel voi porni de la definitia celor doua notiuni – globalizare si conservare -, precum si de la evenimentele lor declansatoare.
Conform DEX (Dictionarul Explicativ al Limbii Romane), „a globaliza” inseamna „a considera, determina sau produce la scara mondiala; a face sa capete un caracter universal”; conservarea, in schimb, reprezinta „actiunea de ramane neschimbat (in timp), a se pastra, a se mentine la fel”, deci opusul globalizarii.
Globalizarea este astazi un fenomen de uniformizare, un proces de extindere a pietelor de bunuri si capitaluri cu scopul integrarii oamenilor, practicarii unor noi abordari ale guvernarii centrate pe transparenta si responsabilitate.
Acest fenomen, in Europa mai ales, a avut ca moment de pornire caderea Zidului Berlinului la 9 noiembrie 1989, zi in care lupta dusa in Razboiul Rece intre cele doua sisteme economice - capitalism si comunism - a luat sfarsit. Fiecare natiune era obligata sa sa se orienteze intr-un sens sau altul; din acel moment tot mai multe economii urmau sa fie conduse de jos in sus, tinand cont de interesele si aspiratiile oamenilor si nu de sus in jos, adica de interesele dictate de cei de la putere. Pentru generatiile in varsta o asemenea schimbare nu era binevenita deoarece comunismul era un sistem care ii facea pe toti la fel de saraci; capitalismul ii facea pe oameni bogati in mod inegal, iar pt cei care erau obisnuiti cu un stil de viata inert, limitat, dar sigur, adica stilul de viata socialist- unde o casa, o slujba, o educatie si o pensie erau asigurate, chiar daca erau saracacioase- prabusirea zidului berlinului era un motiv de neliniste. Dar pentru multi altii era sansa de a evada, iar de aceea caderea Zidului Berlinului a avut un impact nu doar local, ci si global.
Aceasta cadere nu a deschis atat calea spre exploatarea reciproca a volumului de cunostinte ale oamenilor cat cea pentru adoptarea standardelor comune- standarde despre modul in care trebuie conduse economiile, despre cum ar trebui facuta contabilitatea, despre cum ar trebui sa se desfasoare operatiunile bancare, despre modul in care trebuie fabricate PC-urile si despre cum ar trebui redactate documentele economice. In Europa, caderea Zidului a facut posibila formarea UE si extinderea sa de la 15 la 27 de tari si, in combinatie cu introducerea monedei euro ca moneda comuna a creat o singura zona economica dintr-o regiune care inainte era impartita de o “Cortina de Fier”.
Acestea reprezinta, dupa parerea mea, aspectele pozitive ale globalizarii. Bineinteles, ea nu aduce cu sine numai parti bune si numai oameni multumiti- dupa cum am mentionat mai sus- iar partile negative sunt relevate o data cu raportarea acesteia la cultura si traditiile fiecarei tari, aspecte care trebuie sau incearca sa fie conservate. In aceasta privinta, trebuie sa existe o respectare a identitatii si a diversitatii culturale, o respectare a libertatii de exprimare, asociere si opinie, o sustinere a creativitatii, si nu o democratizare a culturii. Desigur, procesul globalizarii presupune actiune, formarea administratorilor culturali, promovarea formelor culturale europene, occidentale, introducerea unor noi tehnologii de informare, proprii mai multor tari si populatii, extinderea culturii, drepturilor si libertatilor spre suburbii, asiguraraea unui dialog intercultural activ si constant, insa cei care participa mai mult la aceste actiuni sunt elitele. De aceea, cultura populara este cea care va conserva specificul cultural.
Insa odata cu acest fenomen, cand tot mai multe instrumente de colaborare se distribuie global ca bunuri accesibile tuturor, decalajul dintre culturile care au disponibilitatea, posibilitatea si determinarea de a adopta cu rapiditate aceste instrumente si de a le pune in aplicare si culturile care nu le au va conta mai mult.
Economistul David Landes considera in cartea sa “Poverty of Nations” ca, desi climatul, resursele naturale si geografia joaca impreuna un rol important in a explica de ce unele tari sunt capabile sa faca saltul la industrializare, iar altele nu, factorul cheie il reprezinta, de fapt, inzestrarile culturale ale unei tari, in care tara respectiva si-a asimilat valorile muncii sustinute, ale cumpatarii, onestitatii, rabdari si tenacitatii, precum si gradul in care este deschisa la schimbare, la noi tehnologii si la conceptul egalitatii intre femei si barbati.
In ce masura societatea este deschisa influentelor si ideilor straine? Care este gradul de interiorizare al respectivei culturi? In ce masura societatea manifesta incredere in a colabora cu strainii si in ce masura sunt elitele tarii preocupate de mase si dispuse sa investeasca la ele acasa- sau, dimpotriva, sunt indiferente fata de saracii de acasa si mai degraba interesate sa investeasca in strainatate?
Cu cat o cultura absoarbe mai usor idei straine si mai bune practici globale, amestecandu-le cu propriile traditii, cu atat mai mari vor fi avantajele intr-o lume globalizata. Deschiderea are o importanta capitala deoarece iti dezvolta tendinta de a-i respecta pe oameni pentru talentul si abilitatile lor.
Sa luam ca exemplu procesul Bologna si formarea Spatiului European al Invatamantului Superior ce doreste a consolida o Europa bazata pe cunoastere; scopul este de a pastra bogatia culturala si diversitatea lingvistica a Europei, precum si de a educa potentialul de inovatie si de dezvoltare economica si sociala printr-o cooperare intre institutiile europene de invatamant superior. Una dintre prioritati este adecvarea educatiei la noile tehnologii IT&C (Information Technology and Communications -Committee-) si in aceasta privinta se observa schimbari majore si in tara noastra (de ex. folosirea PowerPointului in prezentarea cursurilor in mediul universitar). Universitatile ar trebui, de asemenea, sa modernizeze continutul programelor lor de studii, sa creeze centre universitare virtuale si sa-si imbunatateasca modul de gestionare; acestea ar trebui sa-si profesionalizeze conducerea, sa-si diversifice sursele de finantare si sa se deschida pentru noi tipuri de studenti, intreprinderi si societate in general, atat in Europa, cat si dincolo de granitele ei.
Un alt exemplu relevant pentru beneficiile pe care le putem obtine ca oameni care reprezinta mai mult cultura populara decat elitele, o reprezinta programul Youth in Action, program adoptat de Comisia si Consiliul European pentru perioada 2007-2013, ce se adreseaza tinerilor cu varste cuprinse intre 15 -28 de ani. Scopul programului este de a crea spiritul de cetatean activ, solidaritatea si toleranta in randul tinerilor europeni si de a-i implica in modelarea viitorului Uniunii Europene. El promoveaza educatia non-formala si dialogul intercultural si incurajeaza includerea tuturor tinerilor, indiferent de educatia sau mediul social sau cultural din care provin acestia.
Friedric Nietzsche spunea ca „Globalizarea înseamna imperialisme si sclavi, impunere si acceptare, cuceritori si cuceriti, triumf al celui puternic asupra celui mai slab”. Eu cred ca globalizarea este ceea ce vrem noi sa fie; ea depinde de oameni si de capacitatea lor de a lua ceea ce este bun din tot acest fenomen. Depinde de noi sa reusim a ne pastra identitatea nationala, de a manca sarmale si cozonac sau a manca un hamburger, de a purta un costum traditional si de a sarbatori sarbatorile nationale si nu cele „importate”. Nu trebuie sa fugim de globalizare doar pentru ca ne e teama sa nu fie in zadar mostenirea noastra culturala; trebuie sa ii impunem acesteia anumite limite si sa o modelam astfel incat sa ne ajute la dezvoltarea noastra ca oameni ce traim pe acceasi planeta intr-un mediu sanatos si curat.
Conform DEX (Dictionarul Explicativ al Limbii Romane), „a globaliza” inseamna „a considera, determina sau produce la scara mondiala; a face sa capete un caracter universal”; conservarea, in schimb, reprezinta „actiunea de ramane neschimbat (in timp), a se pastra, a se mentine la fel”, deci opusul globalizarii.
Globalizarea este astazi un fenomen de uniformizare, un proces de extindere a pietelor de bunuri si capitaluri cu scopul integrarii oamenilor, practicarii unor noi abordari ale guvernarii centrate pe transparenta si responsabilitate.
Acest fenomen, in Europa mai ales, a avut ca moment de pornire caderea Zidului Berlinului la 9 noiembrie 1989, zi in care lupta dusa in Razboiul Rece intre cele doua sisteme economice - capitalism si comunism - a luat sfarsit. Fiecare natiune era obligata sa sa se orienteze intr-un sens sau altul; din acel moment tot mai multe economii urmau sa fie conduse de jos in sus, tinand cont de interesele si aspiratiile oamenilor si nu de sus in jos, adica de interesele dictate de cei de la putere. Pentru generatiile in varsta o asemenea schimbare nu era binevenita deoarece comunismul era un sistem care ii facea pe toti la fel de saraci; capitalismul ii facea pe oameni bogati in mod inegal, iar pt cei care erau obisnuiti cu un stil de viata inert, limitat, dar sigur, adica stilul de viata socialist- unde o casa, o slujba, o educatie si o pensie erau asigurate, chiar daca erau saracacioase- prabusirea zidului berlinului era un motiv de neliniste. Dar pentru multi altii era sansa de a evada, iar de aceea caderea Zidului Berlinului a avut un impact nu doar local, ci si global.
Aceasta cadere nu a deschis atat calea spre exploatarea reciproca a volumului de cunostinte ale oamenilor cat cea pentru adoptarea standardelor comune- standarde despre modul in care trebuie conduse economiile, despre cum ar trebui facuta contabilitatea, despre cum ar trebui sa se desfasoare operatiunile bancare, despre modul in care trebuie fabricate PC-urile si despre cum ar trebui redactate documentele economice. In Europa, caderea Zidului a facut posibila formarea UE si extinderea sa de la 15 la 27 de tari si, in combinatie cu introducerea monedei euro ca moneda comuna a creat o singura zona economica dintr-o regiune care inainte era impartita de o “Cortina de Fier”.
Acestea reprezinta, dupa parerea mea, aspectele pozitive ale globalizarii. Bineinteles, ea nu aduce cu sine numai parti bune si numai oameni multumiti- dupa cum am mentionat mai sus- iar partile negative sunt relevate o data cu raportarea acesteia la cultura si traditiile fiecarei tari, aspecte care trebuie sau incearca sa fie conservate. In aceasta privinta, trebuie sa existe o respectare a identitatii si a diversitatii culturale, o respectare a libertatii de exprimare, asociere si opinie, o sustinere a creativitatii, si nu o democratizare a culturii. Desigur, procesul globalizarii presupune actiune, formarea administratorilor culturali, promovarea formelor culturale europene, occidentale, introducerea unor noi tehnologii de informare, proprii mai multor tari si populatii, extinderea culturii, drepturilor si libertatilor spre suburbii, asiguraraea unui dialog intercultural activ si constant, insa cei care participa mai mult la aceste actiuni sunt elitele. De aceea, cultura populara este cea care va conserva specificul cultural.
Insa odata cu acest fenomen, cand tot mai multe instrumente de colaborare se distribuie global ca bunuri accesibile tuturor, decalajul dintre culturile care au disponibilitatea, posibilitatea si determinarea de a adopta cu rapiditate aceste instrumente si de a le pune in aplicare si culturile care nu le au va conta mai mult.
Economistul David Landes considera in cartea sa “Poverty of Nations” ca, desi climatul, resursele naturale si geografia joaca impreuna un rol important in a explica de ce unele tari sunt capabile sa faca saltul la industrializare, iar altele nu, factorul cheie il reprezinta, de fapt, inzestrarile culturale ale unei tari, in care tara respectiva si-a asimilat valorile muncii sustinute, ale cumpatarii, onestitatii, rabdari si tenacitatii, precum si gradul in care este deschisa la schimbare, la noi tehnologii si la conceptul egalitatii intre femei si barbati.
In ce masura societatea este deschisa influentelor si ideilor straine? Care este gradul de interiorizare al respectivei culturi? In ce masura societatea manifesta incredere in a colabora cu strainii si in ce masura sunt elitele tarii preocupate de mase si dispuse sa investeasca la ele acasa- sau, dimpotriva, sunt indiferente fata de saracii de acasa si mai degraba interesate sa investeasca in strainatate?
Cu cat o cultura absoarbe mai usor idei straine si mai bune practici globale, amestecandu-le cu propriile traditii, cu atat mai mari vor fi avantajele intr-o lume globalizata. Deschiderea are o importanta capitala deoarece iti dezvolta tendinta de a-i respecta pe oameni pentru talentul si abilitatile lor.
Sa luam ca exemplu procesul Bologna si formarea Spatiului European al Invatamantului Superior ce doreste a consolida o Europa bazata pe cunoastere; scopul este de a pastra bogatia culturala si diversitatea lingvistica a Europei, precum si de a educa potentialul de inovatie si de dezvoltare economica si sociala printr-o cooperare intre institutiile europene de invatamant superior. Una dintre prioritati este adecvarea educatiei la noile tehnologii IT&C (Information Technology and Communications -Committee-) si in aceasta privinta se observa schimbari majore si in tara noastra (de ex. folosirea PowerPointului in prezentarea cursurilor in mediul universitar). Universitatile ar trebui, de asemenea, sa modernizeze continutul programelor lor de studii, sa creeze centre universitare virtuale si sa-si imbunatateasca modul de gestionare; acestea ar trebui sa-si profesionalizeze conducerea, sa-si diversifice sursele de finantare si sa se deschida pentru noi tipuri de studenti, intreprinderi si societate in general, atat in Europa, cat si dincolo de granitele ei.
Un alt exemplu relevant pentru beneficiile pe care le putem obtine ca oameni care reprezinta mai mult cultura populara decat elitele, o reprezinta programul Youth in Action, program adoptat de Comisia si Consiliul European pentru perioada 2007-2013, ce se adreseaza tinerilor cu varste cuprinse intre 15 -28 de ani. Scopul programului este de a crea spiritul de cetatean activ, solidaritatea si toleranta in randul tinerilor europeni si de a-i implica in modelarea viitorului Uniunii Europene. El promoveaza educatia non-formala si dialogul intercultural si incurajeaza includerea tuturor tinerilor, indiferent de educatia sau mediul social sau cultural din care provin acestia.
Friedric Nietzsche spunea ca „Globalizarea înseamna imperialisme si sclavi, impunere si acceptare, cuceritori si cuceriti, triumf al celui puternic asupra celui mai slab”. Eu cred ca globalizarea este ceea ce vrem noi sa fie; ea depinde de oameni si de capacitatea lor de a lua ceea ce este bun din tot acest fenomen. Depinde de noi sa reusim a ne pastra identitatea nationala, de a manca sarmale si cozonac sau a manca un hamburger, de a purta un costum traditional si de a sarbatori sarbatorile nationale si nu cele „importate”. Nu trebuie sa fugim de globalizare doar pentru ca ne e teama sa nu fie in zadar mostenirea noastra culturala; trebuie sa ii impunem acesteia anumite limite si sa o modelam astfel incat sa ne ajute la dezvoltarea noastra ca oameni ce traim pe acceasi planeta intr-un mediu sanatos si curat.