Politicile de Protectia Mediului si Argumentarea lor in Statele Europei Nordice (partea 3)

Citeste Partea 1 >> Partea 2 >> Partea 4

Norvegia - prima tara care a avut un ministru al mediului

Norvegia are bogatii naturale extinse si o pozitie internationala puternica in sectorul petrolier, al gazelor naturale si energiei hidroelectrice. Norvegia este al treilea exportator de petrol din lume, iar industria sa petroliera este cea mai mare industrie in ceea ce priveste bogatiile naturale. Starea hidroenergetica a Norvegiei este considerata o mare putere. in egala masura, Norvegia este pe primul plan in ceea ce priveste productia de gaze naturale cu manipularea CO2, utilizarea hidrogenului ca sursa de energie si in anumite sectoare de energie regenerabila. In Norvegia exista institute excelente de cercetare in domeniul mediului. Astfel, Norvegia este o tara gazda atractiva pentru cercetarea in domeniul energiei si al mediului. Eforturile de cercetare ale Norvegiei includ nevoia de producere de energie inclusiv activitati in domeniul petrolier, precum si nevoia de protectie a mediului inconjurator. Cu alte cuvinte, eforturile sunt directionate atat catre cresterea productiei din sursele de energie existente cât si realizarea cunostintelor necesare pentru dezvoltarea si utilizarea sistemelor de energie noi si favorabile mediului, inclusiv metode si tehnologie pentru crestere eficientei energiei. Sectoarele importante sunt: productia petroliera, cercetarea in domeniul climei, dezvoltarea sistemelor viabile de energie, capacitatea gazelor naturale cu manipularea CO2 si hidrogenul, ca sursa de energie. De asemenea, exista nevoia de a sprijini cunoasterea pietelor de energie, politicilor de clima si a altor factori sociali care afecteaza dezvoltarea si utilizarea energiei. Aceste eforturi se apropie de cercetarea in IC&T (tehnologia informatiei si comunicarii) si nanotehnologie.
Nordul indepartat este una dintre cele mai importante prioritati ale Guvernului Norvegian pentru viitor. Obiectivul general al Guvernului este acela de a crea o crestere si dezvoltare durabila in zona printr-o cooperare internationala mai extinsa in ceea ce priveste utilizarea resurselor naturale, managementului mediului si cercetarii. O prioritate speciala o reprezinta dezvoltarea cunoasterii despre si in Nordul indepartat.
in 1 decembrie 2006, Guvernul a lansat o strategie speciala pentru Nordul indepartat. Aceasta strategie marcheaza modul in care Guvernul intentioneaza sa realizeze prioritatile pentru Nordul indepartat si de asemenea, aceasta strategie este menita sa asigura ca eforturile sunt bine coordonate si ca impactul acestora va fi cat se poate de important.
Nordul indepartat atrage din ce in ce mai mult atentia internationala, care se concentreaza in special asupra problemelor de energie si mediu. Sursele potentiale de energie din regiune si faptul ca schimbarea globala a climei este foarte evidenta in Arctic, capteaza un mare interes. Multe provocari din Nordul indepartat pot fi adresate prin solutii internationale si cooperare extinsa cu alte tari.

Consiliul Arctic

Consiliul Arctic este sigurul corp regional de cooperare care cuprinde opt tari Arctice: cele cinci tari nordice, S.U.A., Canada si Rusia. Norvegia detine presedintia Consiliului pentru perioada 2006 – 2008. Aflându-se la presedintia Consiliului Arctic in cursul anilor trecuti, Norvegia si-a concentrat atentia asupra schimbarii climei si managementului integrat al resurselor din apele arctice. Eforturile pentru managementul integrat al resurselor se vor baza pe abordarea mentionata in cartea alba, referitoare la managementul integrat al Marii Barents – zonei Lofoten. Referitor la schimbarea climei, Norvegia s-a folosit de presedintia sa pentru a obtine mai multe informatii despre impacturile globale si regionale ale procesului foarte rapid de schimbare a climei care are loc in Arctic. Aceste informatii sunt foarte importante deoarece, in viitor, va fi nevoie sa ne adaptam la schimbari majore. in plus, schimbarile din Arctic sunt un semnal de alarma referitor la natura impacturilor cu care va trebui sa ne confruntam in alte parti ale lumii. tarile Arctice planifica o cooperare pentru masuri de adaptare in regiune.

Cooperarea Barents

Cooperarea Barents este temelia cooperarii regionale in nord. Regiunea Barents are o populatie de aproximativ sase milioane si este bogata in resurse naturale cum ar fi paduri, minerale, petrol, gaz si peste. Obiectivul specific al Cooperarii Barents este acela de a consolida si promova cooperarea regionala in domenii vaste cum ar fi: business, mediu, transport si comunicatii, educatie si cercetare, sanatate, cultura, popoare indigene, sectorul juridic, cooperare in salvare, problemele tinerilor etc. intre intreprinderile din tarile Barents si intre municipalitati de peste hotare s-au stabilit legaturi apropiate. Cooperarea Barents a ajutat la stergerea granitelor din nord si s-a ingrijit de dezvoltarea unei dimensiuni puternice oameni – pentru – oameni.

Siguranta nucleara

Norvegia s-a angajat in cooperarea pentru siguranta nucleara impreuna cu Rusia. Din 1995, Storting-ul a alocat aproximativ 1,3 miliarde NOK pentru aceste eforturi, care s-au concentrat pe partea de nord vest a Rusiei. Acest angajament se bazeaza pe recunoasterea faptului ca exista un risc grav de poluare radioactiva din partea unitatilor si a deseurilor nucleare ale Rusiei, care s-ar putea raspândi cu usurinta in Norvegia. Cooperarea pentru siguranta nucleara a dat rezultate bune in domenii cum ar fi managementul sigurantei, transport, stocare si evacuare a deseurilor radioactive, combustibil nuclear rezidual si alte surse radioactive din zonele invecinate. Norvegia a fost invitata sa coopereze in parteneriatul global al G8 impotriva raspândirii armelor si materialelor de distrugere in masa, ceea ce a consolidat eforturile Norvegiei in acest domeniu. Prioritatile ultimilor ani au fost demontarea submarinelor nucleare dezactivate, indepartarea surselor radioactive de strotiu din farurile si geamandurile de-a lungul coastei de nord vest a Rusiei si masuri de infrastructura pentru managementul sigurantei si eliminarea combustibilului rezidual de la baza maritima Andreyev Bay, care a fost scoasa din uz. Pe baza Planului Guvernamental de Actiune pentru Probleme de Siguranta Nucleara, Norvegia a asigurat un sprijin considerabil pentru imbunatatirea standardelor de siguranta de la centrala nucleara Kola.
Atingerea obiectivelor norvegiene in materie de mediu depinde de cooperarea internationala in acest domeniu. Norvegia este expusa poluarii la distanta, deoarece poluantii organici persistenti (POP), radioactivitatea si ploile acide produse de activitati desfasurate in alte parti ale globului sunt transportate de vânturi si de curentii oceanici spre teritoriul ei. Mai mult, Norvegia este direct interesata sa ajute la reducerea gravelor probleme de mediu care afecteaza regiunea invecinata din Nord-vestul Rusiei.
Cooperarea internationala in domeniul mediului este, de asemenea, esentiala pentru gasirea unor solutii adecvate pentru problemele globale de mediu cu care se confrunta alte tari, cum ar fi schimbarea climei, pierderea diversitatii biologice si raspândirea substantelor chimice periculoase in mediul inconjurator. Norvegia joaca un rol important in eforturile de introducere a unor constrângeri legale pentru cooperarea internationala in materie de mediu.
Politicile de mediu si de gestionare a resurselor cuprind componente cheie ale politicii externe si de securitate a Norvegiei. Conditiile de mediu satisfacatoare contribuie la promovarea stabilitatii si securitatii. Un mediu sanatos si diversificat este necesar pentru reducerea saraciei si pentru realizarea dezvoltarii durabile de care sa beneficieze toate popoarele lumii.
Domenii prioritare
Norvegia acorda prioritate cooperarii internationale in urmatoarele domenii:
- schimbarea climei
- substantele chimice periculoase
- diversitatea biologica

Schimbarea climei

Schimbarea climatului antropogen este una dintre cele mai grave provocari ale mediului cu care se confrunta omenirea in prezent. Climatul global se modifica deja si conform Tabloului International de Modificare a Climei a ONU, curentul de incalzire care a fost observat de-a lungul ultimilor 50 de ani se datoreaza in mare masura activitatii umane. Cresterea temperaturii medii pe glob poate afecta nivelul precipitatiilor si directia vânturilor, poate schimba zonele climaterice si poate duce la cresterea nivelului oceanelor. Schimbarile de o asemenea amploare ar putea avea un efect devastator asupra ecosistemelor naturale, precum si asupra societatii umane. in prezent, stim suficient despre modificarea climei cauzata de oameni pentru a actiona; cu cât asteptam mai mult, cu atât povara costurilor pentru generatiile viitoare va fi mai mare.
Norvegia face eforturi pentru stabilizarea concentratiilor de gaze de sera din atmosfera la un nivel care sa nu permita interferentele periculoase, antropogene cu sistemele climaterice. Ea isi va respecta angajamentele luate in cadrul Protocolului de la Kyoto de a limita emisiile de gaze de sera in perioada 2008-2012 la mai putin de unu la suta peste nivelul din 1990. De asemenea, Norvegia incearca in mod activ implementarea unui regim climateric global cuprinzator si ambitios pentru perioada dupa 2012.

Substantele chimice periculoase

Consumul de substante chimice a crescut exponential in ultimii 50 de ani, iar acestea fac in prezent parte integranta din toate tipurile de produse si procese de productie. Substantele chimice se raspândesc la distante mari, atât ca urmare a comertului cu marfuri, cât si datorita vânturilor si curentilor oceanici. Norvegia este extrem de vulnerabila in acest context, deoarece vânturile si curentii poarta emisiile inspre nord, transformând aceste regiuni intr-o „groapa de gunoi” a substantelor chimice periculoase din intreaga emisfera nordica.
Nevoia unor reglementari internationale ale substantelor chimice periculoase a devenit tot mai stringenta in ultimii ani, in mare parte datorita intrarii in vigoare a mai multor acorduri. Norvegia actioneaza pentru sporirea eforturilor la nivel mondial. in acest context, in prezent se elaboreaza, sub auspiciile Programului Natiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), o strategie globala directionata inspre problemele de mediu pe scara larga asociate cu substantele chimice periculoase.

Diversitatea biologica

In urma Conferintei Mondiale privind Dezvoltarea Durabila organizate la Rio in 1992, Norvegia acorda prioritate promovarii dezvoltarii Conventiei ONU privind Diversitatea Biologica (CDB). Millenium Ecosystem Assessment, cea mai mare evaluare a ecosistemelor din intreaga lume realizata vreodata, a fost realizata printre altele de CDB. Norvegia si-a asumat o responsabilitate speciala in cadrul Consiliului de Ministri a tarilor Nordice pentru realizarea acestei evaluari in conformitate cu cooperarea internationala in ceea ce priveste mediul si politica de cooperare pentru dezvoltare.
incorporarea obiectivelor CDB si a programelor de lucru, precum si a dispozitiilor din Protocolul de la Cartagena privind Biosiguranta in activitatile nationale beneficiaza de un statut prioritar. Obiectivul adoptat la Summit-ul Mondial privind Dezvoltarea Durabila, care a avut loc la Johannesburg in 2002, vizând o reducere semnificativa a ratei actuale a pierderii biodiversitatii pâna in 2010, va putea fi atins prin cooperarea tuturor sectoarele implicate din societate.

Cooperarea cu UE in domeniul mediului

In ultimii 30 de ani UE a implementat o politica cuprinzatoare in ceea ce priveste mediul. Aceasta politica se bazeaza pe faptul ca poluarea este un fenomen transfrontalier si ca se cere ca reglementarile supranationale sa faca fata problemelor comune de mediu din diverse zone.
Acordul privind SEE (Spatiul Economic European) cuprinde o cooperare pe scara larga in ceea ce priveste mediul inconjurator. in conformitate cu prevederile acordului, Norvegia trebuie sa respecte majoritatea dispozitiilor legale din domeniul mediului elaborate de UE. Regulamente europene comune au fost introduse in multe domenii, inclusiv in cele privind substantele chimice, aerul, deseurile si apa. Acordul SEE nu contine elemente legate de administrarea resurselor naturale sau conservarea patrimoniului cultural.
Noile mecanisme financiare ale SEE cuprind un aspect important al cooperarii Norvegiei cu UE. in urmatorii cinci ani, Norvegia va contribui cu 1,9 miliarde NOK (coroane norvegiene) pe an ca sprijin financiar – in principal pentru cele 10 noi state membre. Aceste fonduri vizeaza reducerea disparitatilor sociale si economice din Spatiul Economic European extins, iar mediul inconjurator este unul din domeniile carora li se acorda o importanta speciala.

UNEP – Programul Natiunilor Unite pentru Mediu

Norvegia joaca un rol major in activitatile care vizeaza consolidarea eforturilor globale din domeniul mediului. Una din masurile prin care se poate realiza acest lucru implica consolidarea pozitiei UNEP ca forum mondial in materie de mediu.
Norvegia isi concentreaza eforturile asupra urmatoarelor patru masuri cheie:
- Consolidarea capacitatii stiintifice a UNEP, care sa-i permita organizatiei sa evalueze mai bine impactul problemelor de mediu care implica mai multe domenii diferite.
- Sustinerea masurilor de abilitare si transferului de tehnologii al UNEP catre tarile in curs de dezvoltare.
- Consolidarea insusirii de catre statele membre a deciziilor adoptate de Consiliul de Conducere al UNEP, prin participarea universala la Comitetul de Reprezentanti Permanenti ai UNEP.
- Sporirea finantarii pentru activitatile UNEP.

Comertul si mediul inconjurator

Acordurile internationale din exteriorul sferei mediului inconjurator, provoaca la aplicarea instrumentelor nationale in ceea ce priveste mediul. Acest lucru este clar in special in contextul liberalizarii negocierilor comerciale din cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC), negocierea acordurilor comerciale libere dintre EFTA (Asociatia Europeana a Comertului Liber) si tari terte si initiativele cu privire la Piata Unica UE – SEE.
Evaluarea mediului se cere in toate zonele relevante de negociere in discutiile curente din cadrul OMC. in acelasi timp, relatia dintre comert si mediu este un subiect separat de negociere. Din perspectiva Guvernului Norvegian, acordurile OMC si multilaterale in ceea ce priveste mediul trebuie privite ca instrumente internationale de aceeasi clasa desemnate sa indeplineasca nevoile comunitatii internationale si nu exista nici o relatie ierarhica intre acorduri. De asemenea, este important ca negocierile sa duca la solutii desemnate sa ofere flexibilitatea necesara pentru asigurarea eficientei implementarii instrumentelor de politica a mediului.
Probleme de mediu integrate in cooperarea pentru dezvoltare
Unul din principalele obiective ale politicii norvegiene de cooperare pentru dezvoltare este promovarea unei bune gestionari a mediului inconjurator global si a diversitatii biologice. Masurile de cooperare pentru dezvoltare ar trebui sa contribuie la imbunatatirea situatiei mediului din tarile partenere si la prevenirea degradarii ecologice globale.
Domeniile prioritare ale cooperarii norvegiene pentru dezvoltare si ale cooperarii cu tarile in curs de dezvoltare includ:
·    sisteme de productie durabile;
·    conservarea si utilizarea durabila a diversitatii biologice;
·    reducerea poluarii;
·    protejarea patrimoniului cultural;
Ministerul Mediului a semnat acorduri individuale de mediu cu institutiile similare din Indonezia, Africa de Sud si China.
                        ...Va urma!

Citeste Partea 1 >> Partea 2 >> Partea 4