Poluarea nu cunoaste frontiere: ea afecteaza continentele sau intreg globul, regiuni sau doar localitati. Deteriorarea mediului inconjurator este din ce in ce mai acuta in ultimele decenii. In fiecare an, aproximativ 2 miliarde de tone de deseuri se produc in statele membre ale Uniunii Europene, iar emisiile de bioxid de carbon datorate utilizarii de surse de energie traditionale in casele si pentru autoturismele noastre cresc zilnic. Calitatea vietii in Europa, mai ales in zonele urbane, a scazut considerabil datorita poluarii, zgomotului si distrugerilor.
In Europa, problema mediului inconjurator este in stransa legatura cu Piata Interna a Uniunii Europene, cu agricultura, transporturile, energia, politicile industriale si sociale. Statele membre ale Uniunii Europene au ajuns la concluzia ca este imposibil sa se obtina, la nivel local sau national, ceea ce trebuie facut la nivelul intregii Europe, integrand in strategiile lor politica de mediu a Uniunii Eoropene.
Tarile in curs de dezvoltare se confrunta cu o alta dilema: dezvoltarea economica contribuie la rezolvarea problemelor majore, cum ar fi: industrializarea, dar, in acelasi timp, determina degradarea mediului inconjurator. Datorita cresterii populatiei si industrializarii, deseurile si poluantii sunt eliminati mai rapid decat poate mediul sa ii absoarba, iar resursele naturale sunt consumate mai repede decat se pot regenera.
Ca rezultat, aerul, apa si solul devin din ce in ce mai poluate si degradate.
Mult timp, calitatea mediului inconjurator a fost perceputa ca o grija nefondata a unor indivizi bogati, dar acum, aceasta constituie una din cele mai stringente probleme globale ale omenirii, deoarece nu mai este vorba numai de conservarea cadrului natural, ci este pusa sub semnul intrebarii insasi supravietuirea speciei umane.
Daca ieri, manifestarile antinucleare apareau ca lupta unor pacifisti care erau confundati cu cei ce se alarmau de soarta unor balene sau rinoceri, astazi militantii ecologi au devenit o forta politica in peisajul politic mondial. Aspectele esentiale ale problemelor globale cu care se confrunta omenirea sunt analizate si dezbatute, intr-o bogata literatura cu character interdisciplinar, in Rapoartele Clubului de la Roma (infiintat in 1960, la initiativa economistului si omului de afaceri italian dr. Aurelio Peccei), in documentele ONU si in alte organisme ale societatii civile. De o importanta deosebita sunt si lucrarile Conferintei Natiunilor Unite asupra Mediului de la Stockholm din 1972, pe baza carora s-a elaborat.
Programul Natiunilor Unite pentru Mediu (P.N.U.E.), precum si cele ale Conferintei Mondiale „Mediul si dezvoltarea” de la Rio de Janeiro in anul 1992.
Finlanda a colaborat indeaproape cu celelalte tari nordice, in special prin participarea la activitatile desfasurate de Consiliul Nordic al Ministrilor si Consiliul Nordic. Consiliul Nordic al Ministrilor este o organizatie interguvernamentala, in timp ce Consiliul Nordic este un corp co-operativ ce implica parlametele ambelor tari.
Scopul acestei cooperari Nordice este de a imbunatati calitatea mediului in regiunea Nordica si de a influenta cooperarea regionala si internationala.
Prezidentia Consiliului Nordic si conducerea Consiliului Nordic al Ministrilor se schimba intre cele cinci tari. Suedia a fost in anul 2008 conducatoare a Consiliului Nordic al Ministrilor.
Ministrii mediului din fiecare tara sunt responsabili de problemele legate de mediu in cadrul Consiliului Nordic al Ministrilor.
Exista cinci grupuri permanente alcatuite din experti ce reprezinta autoritatile publice locale din fiecare tara, fiecare concentrandu-se aspura unor probleme legate de mare si aer, substante chimice, monitorizarea mediului, natura, recreare si cultura, produse si deseuri.
Tarile Nordice incearca sa aduca un aport in Uniunea Europeana si alte organizatii internationale (precum OECD si Programul Natiunilor Unite pentru Mediu- UNEP) prin aportul de specialisti si cel de colaborare in problemele comune ale mediului inconjurator.
Consiliului Nordic al Ministrilor
are proiecte de colaborare in NV-ul Rusiei si birouri de informare in St Petersburg, Kaliningrad si puncte mai mici de informare in Archangel, Murmansk and Petrozavodsk. De asemenea, acest organism are si programe de cooperare cu statele Baltice.
Corporatiile Nordice cu Finantari pentru Mediu (NEFCO) si Banca Nordica pentru Investitii (NIB) finanteaza multe proiecte de mediu din imprejurimi.
Consiliului Nordic al Ministrilor este un membru observator al Consiliului Arctic, si este de asemenea activ implicat in Consiliul Barents Euro-Arctic. Toate cele trei participa in implementarea Planului de Actiune de Dimensiune Nordica a Uniunii Europene prin cooperare regionala.
Politica de mediu a Finlandei in UE
Politica de mediu reprezinta incercarea de a gestiona problemele de mediu. Cu toate acestea, este dificil sa se stie cum influenteaza politicile de lucru, modul in care acestea ar trebui sa se dezvolte sau daca noi politici ar trebui sa fie introduse. Raspunsurile depind de perspectiva si de contextul de la care o anumita politica este vizualizat.
Prioritatile Finlandei atat la nivel national cat si international in ceea ce priveste politicile de mediu sunt reprezentate de nivelul inalt de protectie a mediului si obiectivul de dezvoltare durabila. Acest lucru este subliniat si prin faptul ca nivelul de protectie a mediului in Finlanda a fost ridicat si inainte de aderarea la Uniunea Europeana prin legislatia de mediu deja in vigoare.
Politica de mediu in Finlanda se defineste pruntr-un nivel ridicat de expertiza tehnica si de mediu. Aceasta se reflecta si in gradul de intelegere si cunoastere a mediului printre cetatenii ei. Unul dintre punctele forte ale Finlandei in cadrul UE il reprezinta aplicarea consecventa a legilor in domeniul mediului, ea ocupand adesea locuri de top in clasamentele internationale de indicatori de mediu.
Finlanda a fost parte la toate cele mai importante conventii ale ONU in domeniul mediului. in cazul interesului pentru problemele de mediu la nivel global, cel mai semnificativ este procesul politic de promovarea a dezvoltarii durabile, cum a fost initiat la Conferinta ONU pentru mediu si dezvoltare din Rio de Janeiro in 1992. La Summitul Mondial privind dezvoltarea durabila (Rio 10), care a avut loc la Johannesburg in 2002, Uniunea Europeana a prezentat un plan de actiune major initiat de catre Finlanda, care are ca scop schimbarea nedurabila a modelelor de productie si de consum. Finlanda, suplimentar, se straduieste sa ia in considerare aspectele de mediu in fiecare aspect al vietii socio-economice, inclusiv politicile comerciale si de cooperare pentru dezvoltare.
Politicile de protectie a mediului in Finlanda sunt proiectate pentru a creste bunastarea si pentru a crea o societate eco-eficienta, prin promovarea dezvoltarii durabile, de a imbunatati calitatea mediului, precum si de a asigura ca ecosistemele naturale pot continua sa functioneze bine.
Principalele obiective stabilite in cadrul strategiei de Ministerul Mediului sunt de a spori responsabilitatea de mediu in intreaga societate finlandeza, pentru a se asigura ca mediul lor este in siguranta, si de a imbunatati starea acestuia in Marea Baltica.
Atingerea acestor obiective va implica:
- promovarea utilizarii instrumentelor de politica economica
- incetinirea saracirii biodiversitatii
- reducerea eutrofizarii in Marea Baltica, precum si crearea capacitatii adecvate de prevenire a poluarii cu hidrocarburi
- reducerea cantitatii de deseuri generate in raport cu cresterea economica
- reducerea substantelor periculoase
- pregatirea pentru a influenta stabilirea de obiective pentru urmatoarea faza a punerii in aplicare a Protocolului Climatic ONU , apoi efectuarea masurile necesare
Sarcinile diverselor autoritati de mediu din Finlanda
Ministerul Mediului defineste politicile de mediu, stabileste controale administrative si face planuri strategice la nivel national. Ministerul stabileste, de asemenea, obiective de protectie a mediului, proiectele de dezvoltare-OPS si a legislatiei de mediu, si supravegheaza cooperarea internationala.
Institutul finlandez de Mediu (SYKE) produce si compileaza datele de mediu, si dezvolta noi metode de protectie a apei, aerului si solului, pentru a imbunatati gestionarea deseurilor, si de supraveghere a substantelor chimice. Institutul ofera, de asemenea, experti sa participe la elaborarea legislatiei privind mediul.
Cele 13 de centre regionale de mediu care sa puna in aplicare masuri de protectie a mediului si sa se asigure ca legislatia de mediu este observata in domeniile lor respective. De asemenea, ele se ocupa si de procesul de mediu pentru permisele de dimensiuni medii industriale si de facilitati de prelucrare a deseurilor, precum si permisele pentru restaurarea siturilor contaminate.
Municipiile care promoveaza si supravegheaza normele de protectie a mediului pe o scara locala.