Modelele culturale si mediul

Modelele culturale si mediul - posibile tipare ale dezvoltarii durabile

Conceptul de dezvoltare economica durabila a aparut şi a evoluat in trei etape, dintre care prima este cea in care dezvoltarea era concepută in termenii „cresterii economice", definita adesea ca o sporire a rezultatelor unui sistem economic intr-un anumit interval de timp si intr-un anumit spatiu. Cea de-a doua etapa in evolutia conceptului de dezvoltare economica a fost abordarea ei in termenii „codificarilor structurale ale productiei si utilizarii fortei de munca” strategiile de dezvoltare punand accent pe industrializare si cresterea sectorului de servicii. Anii '70 ai secolului trecut au demonstrat ca nu se poate garanta ca, dezvoltarea economica definita astfel, conduce la imbunatatirea standardului de viata a majoritatii populatiei, la reducerea saraciei, a decalajului dintre bogati si saraci, precum si a impactului negativ asupra mediului inconjurator. In aceste conditii, conceptul de dezvoltare economica a fost redefinit prin luarea in considerare a aspectelor sociale legate de reducerea saraciei, a somajului, a distributiei inechitabile a veniturilor, precum si a aspectelor legate de economisirea resurselor naturale si protectia mediului.

Acutizarea problemelor legate de limitarea resurselor naturale si degradarea mediului inconjurator au condus la o noua abordare a conceptului dezvoltarii, prin referire la aspectele durabile ale acesteia. Aceasta abordare a dus la formularea conceptului de dezvoltare durabila care si-a dobandit intelesul real odata cu publicarea raportului "Viitorul nostru comun" al Comisiei Mondiale a Mediului si Dezvoltarii.

Mediul si resursele naturale constituie principalele componente ale functionarii sistemului economic. De aceea atat timp cat omul este o parte a mediului natural, acesta poate favoriza sau limita dezvoltarea societatii. De aceea este necesara:

• cunoasterea temeinica a mediului natural si a interactiunilor dintre sistemul social - economic si sistemele naturale; nu putem concepe cresterea economica si dezvoltarea durabila numai prin cresterea cantitatii de bunuri pe locuitor, ci prin corelarea acestor cantitati cu o serie de cerinte reale, rationale, in asa fel incat consecintele unui impact negativ asupra resurselor naturale sa fie evitate sau mentinute in limite minime;

• utilizarea rationala si cu economicitate maxima a resurselor naturale, evitarea risipei si a dezordinii in gospodarirea lor; aceasta duce la obtinerea din aceeasi cantitate de materie prima si energie a unui volum mai mare de utilitati sau de valoare adaugata, ca urmare a potentarii muncii de prelucrare a acestora; in acest sens se impune necesitatea reducerii energointensivitatii unor produse, atragerea si valorificarea tuturor componentelor utile din zacaminte, inlaturarea caracterului prea selectiv al tehnologiilor de prelucrare (prin crearea unor tehnologii integrative), recuperarea si refolosirea materialelor dupa scoaterea lor din uz, reciclarea deseurilor si a unor reziduuri industriale;

• prevenirea si combaterea atat a degradarii mediului natural provocata de om, cat si a celei produse din cauze naturale; prin adoptarea de tehnologii nepoluante si echiparea proceselor de productie generatoare de poluanti cu instalatii impotriva poluarii, valorificarea substantelor utile existente in deseurile provenite din activitatea de productie si consum si neutralizarea efectelor negative ale reziduurilor nerecuperabile, realizarea si folosirea unor mijloace de transport nepoluante, precum si a unor substante chimice cu nocivitate si remanenta cat mai reduse, instruirea si educarea cetatenilor in sensul intelegerii mediului natural ca factor vital al activitatilor economico-sociale;

• armonizarea intereselor imediate cu cele de lunga durata si permanente ale societatii umane in utilizarea factorilor naturali de mediu: aer, apa, sol, subsol, flora, fauna, rezervatii, monumente ale naturii, peisaj; atragerea si valorificarea maxima a resurselor naturale trebuie sa se faca si cu fata spre viitor, printr-o politica de conservare eficienta, fara a afecta interesele generatiilor prezente.

In cazul conceptului de dezvoltare durabila, problematica mediului si a resurselor naturale isi pune amprenta asupra redefinirii si determinarii continutului lor real, in conditiile evolutiei sistemelor naturale.

In modelul de dezvoltare propus de Strategia Uniunii Europene pentru Dezvoltare Durabila, cresterea economica pe termen lung este insotita de incluziune sociala si protectia mediului. Astfel, strategia adoptata de Consiliul European de la Gothenburg in 2001 promoveaza ecoeficienta in economie si in societate si adopta masuri pentru patru domenii:

- limitarea schimbarii climei si cresterea utilizarii energiei curate (reducerea emisiilor de CO2 in atmosfera cu 1% pe an pana in 2020, reducerea treptata a subventiilor pentru combustibilul traditional pana in 2010, premise comerciale pentru CO2, promovarea combustibililor alternativi);

- reducerea amenintarilor pentru sanatatea publica;

- protejarea biodiversitatii – gestionarea mai buna a resurselor naturale;

- imbunatatirea sistemului de transport si a utilizarii pamantului.

Voi lua ca exemplu doua tari din Europa, care au adoptat conceptul de dezvoltare durabila in turism ce a aparut la inceputul anilor '90, luand astfel nastere turismul durabil. Turismul durabil se diferentiaza de turismul de masa, fiind o forma de turism alternativ, care are insa la baza urmatoarele principii:

• Minimizarea impactului activitatii turistice asupra mediului natural, in vederea obtinerii durabilitatii ecologice;Minimizarea impactului negativ al activitatii turistice asupra comunitatii locale si a membrilor ei, in vederea obtinerii durabilitatii sociale;
• Minimizarea impactului negativ al activitatii turistice asupra culturii si obiceiurilor comunitatilor locale in vederea obtinerii durabilitatii culturale, etc.

Spania si Portugalia, cele doua tari ale Peninsulei Iberice reprezinta destinatii importante in Europa pentru turistii care prefera turismul rural, in ciuda faptului ca turismul de litoral are intaietate in industria turistica a acestor tari. Spania, a doua destinatie turistica dupa Franta, este un mare bazin receptor pentru cererea de turism rural, „satele albe" din regiunea Andaluzia, in sudul tarii, muzica si dansul Flamenco, luptele cu tauri, precum si numeroasele locatii de cazare traditionale constituie atractii pentru vizitatori. Turismul rural in Portugalia este o alternativa la turismul de masa si reprezinta un suport pentru economia locala in regiuni adesea afectate de depopulare si lipsa locurilor de munca, dar si un promotor al dezvoltarii durabile- cu un numar mic de locatii, distribuite pe o suprafata mare, impactul turistilor este infim; nici o noua autostrada si nici un nou complex hotelier nu afecteaza peisajul. Singura piedica in calea dezvoltarii rapide a acestei noi forme de turism este reprezentata de amplasarea acestor locatii departe de destinatiile turistice populare; in asemenea conditii putini turisti ajung in prezent sa exploreze cateva dintre cele mai frumoase parcuri naturale si peisaje montane, surse exceptionale de oportunitati si recreere. Prin amplasarea lor in nordul si centrul tarii, in special in provincia nordica Minho - „inima istorica” a Portugaliei - aceste zone turistice ofera vizitatorului posibilitatea de a cunoaste traditii si cultura pastrate cu mare grija de locuitorii acestor zone.

Turismul rural, ca forma a turismului durabil, prin manifestarea sa neagresiva fata de mediul natural si uman local, atat in regiunea Peninsule, Iberice precum si in celelalte regiuni si state ale Europei, contribuie in mare masura la dezvoltarea durabila in sens general.

Un model este greu de obtinut in orice domeniu, cu atat mai mult in mediu, si asta datorita subiectivitatii si cerintelor oamenilor. Tot ce putem noi sa facem este sa luam ca exemplu partile bune din strategia de dezvoltare durabila a fiecarei tari, si sa incercam sa o adoptam planului nostru de dezvoltare; insa un plan de dezvoltare durabila este specific fiecarei tari si regiuni in parte, pentru ca problemele si aspectele legate de mediu sunt specifice. Trebuie sa analizam si sa invatam de la ceilalti pentru ca doar astfel putem evolua.